501, Clădirea 1, Clădirea Boying, Nr. 18 Strada a III-a Qingshuihe, Comunitatea Qingshuihe, Sectorul Qingshuihe, Districtul Luohu, Shenzhen 0086-755-33138076 [email protected]
Vestele de salvare comerciale trebuie să își afișeze numărul de omologare al Garda de Coastă a SUA (USCG) într-un loc vizibil, astfel încât toată lumea să știe că respectă standardele 46 CFR Part 160. Aceste coduri încep de obicei cu ceva de genul „160.xxx” și indică, în esență, faptul că aceste vestele au trecut prin diverse teste privind eficiența plutirii, durabilitatea în timp și performanța în momentele critice. Operatorii de bărci ar face bine să verifice aceste numere comparându-le cu cele listate pe site-ul USCG, doar pentru a se asigura că totul este în regulă. Etichetele de certificare nu trebuie eliminate niciodată, deoarece dacă inspectorii observă bărci cu etichete lipsă sau estompate, echipajele ar putea fi amendate cu peste 7.500 USD de fiecare dată, conform Manualului de Siguranță Maritimă din 2023. Iar iată o altă diferență importantă între PFD-urile obișnuite și cele utilizate în scop comercial: spre deosebire de cele purtate în mod recreativ la lac, echipamentele profesionale trebuie verificate din nou o dată pe an de către producătorul care le-a fabricat, pentru a rămâne conforme cu reglementările de siguranță.
Navele cu echipaj care operează în afara apelor adăpostite trebuie să echeveze personalul cu vestele de salvare de nivel 100 (fostul Tipul I). Acestea oferă un minim de 22 de lire forță de plutire — de două ori mai mult decât PFD-urile recreative — asigurând ca persoanele fără cunoștință să rămână cu fața în sus în ape agitate. Caracteristici principale ale designului includ:
Analiza incidentelor realizată în 2021 de către Biroul Național pentru Siguranța Transporturilor (NTSB) a relevat că 78% dintre victimele mortale în cazurile de înec comercial purtau PFD-uri de tip II sau III, care nu dispun de performanța de răsturnare necesară în ape deschise. Reglementările maritime impun utilizarea dispozitivelor de tip I pentru operațiunile cu echipaj datorită capacității superioare de a redresa automat persoanele fără cunoștință.
Deși îndeplinesc standardele reglementare, vestele de salvare de tip I au limitări dovedite în medii extreme offshore. În condiții arctice, spuma standard de izolare devine casantă sub -15°C, reducând flotabilitatea cu până la 40% (Laboratorul de Siguranță Maritimă 2022). Simulările de aterizare forțată în apă cu elicopter pun de asemenea în evidență lacune critice:
Aceste deficiențe impun utilizarea echipamentelor suplimentare, cum ar fi acoperăminte de protecție termică și lumini individuale de localizare, pentru a asigura supraviețuirea în condiții severe sau izolate.
Măsura pentru flotabilitate se exprimă în newtoni (N). Majoritatea vestelor de salvare recreative oferă aproximativ 70 N (circa 15,7 livre), ceea ce este suficient pentru persoanele care stau pe lacuri sau râuri, unde ajutorul poate sosi destul de repede dacă cineva cade peste bord. Dar atunci când vorbim despre persoanele care lucrează în largul mării, mai ales cu tot echipamentul lor voluminos, ele au nevoie de ceva mult mai puternic. Echipamentele offshore trebuie să atingă cel puțin 150 N (aproximativ 33,7 lire) doar pentru a menține persoanele în poziție verticală în condițiile dificile ale oceanului. Și aceste vestele mai rezistente nu sunt doar evaluate prin numere pe hârtie. Ele trebuie să reziste aruncării de la o înălțime de 4,5 metri și să-și păstreze majoritatea capacității de flotabilitate după ce au stat sub apă timp de o zi întreagă. Acest tip de testare asigură protecția lucrătorilor chiar și atunci când rămân blocați în ape contaminate pentru perioade mai lungi decât ar dori oricine.
Vestele de salvare comerciale sunt supuse la trei teste critice de imersie conform 46 CFR Part 160:
Aceste standarde depășesc cerințele pentru utilizarea recreativă și impun prezența unor fluieroaie integrate și puncte de fixare pentru lumini care să aibă o intensitate minimă de 0,75 candela timp de peste 8 ore. În plus, 75% dintre utilizatorii neinstruiți trebuie să poată îmbrăca vesta corect în mai puțin de 60 de secunde — un reper esențial în situații de urgență.
Conformitatea cu standardele comerciale pentru vestele de salvare depinde de etichetarea permanentă și lizibilă, rezistentă la condițiile marine. Sunt obligatorii patru elemente:
Etichetele trebuie să rămână intacte și lizibile pe toată durata de utilizare a produsului. Autoritățile folosesc aceste informații pentru a verifica autenticitatea față de bazele de date ale producătorilor, făcând astfel ca etichetarea corectă esențială atât pentru siguranță, cât și pentru conformitatea reglementară.
Convenția privind Siguranța Vieții la Bordul Navelor (SOLAS) stabilește cerințe obligatorii pentru vestele de salvare la bordul navelor care efectuează curse internaționale. Prevederile principale includ:
Organisme independente de certificare verifică conformitatea sub supravegherea Organizației Maritime Internaționale (IMO), asigurând o consistență globală în siguranța maritimă.
Deși ambele standarde asigură siguranța vestei de salvare, diferențele principale influențează aplicarea lor:
| Dimensiune | ISO 12402-2 | USCG 160.053 |
|---|---|---|
| Test de flotabilitate | Simulare dinamică a undelor | Apă liniștită statică |
| Durabilitate | Îmbătrânire accelerată (temperatură/umiditate) | Coroziune doar prin pulverizare cu sare |
| Certificare | Audituri anuale ale fabricii obligatorii | Testarea inițială a prototipului |
ISO 12402-2 subliniază factorii de stres ambiental din lumea reală, în timp ce USCG 160.053 se concentrează pe praguri de performanță de bază. Vehiculele care operează la nivel internațional folosesc adesea vestele de salvare cu dublă certificare pentru a satisface ambele cadrului regulatorii.